Description

Parcurgand cu fascinatie filele acestei exceptionale lucrari istorice, am putut descoperi maiastra acrivie a unor admirabili cercetatori care, sunt deplin convins, se vor impune prin acest studiu de referinta – o veritabila incursiune originala printr-o epoca importanta din istoria romanilor.

Axati, evident, pe operele marilor istorici romani, distinsii autori dr. Constantin Ionitescu si prof. Daniela Ionitescu, in colaborare cu prof. George Voica si as. Viorica Pop-Nitoi, urmaresc atent acuratetea evenimentelor cu o evidenta eruditie demonstrativa, reusind sa reconstituie o ampla fresca din trecutul zbuciumat al neamului nostru, cu indubitabila indemanare livresca.
In aceasta carte, doctorul Costica Ionitescu reia unele dintre aprecierile expuse si in alte lucrari publicate, dar vine cu noi observatii si argumente pe baza unor documente si cercetari intreprinse, prin metoda descriptiv – demonstrativa.

Avand drept motto: „Basarabii nu sunt cumani, ei se trag din sarabii lui Decebal”, autorii vin in sprijinul afirmatiilor acelor istorici care incearca sa demonstreze adevarata origine a basarabilor, in conditiile in care, de-a lungul secolelor, au circulat o multitudine de legende si povestiri referitoare la „descalecarea” lui Radu Negru Voda in Tara Romaneasca, aproximativ in jurul anilor 1290, dupa cum apar ele in hrisoavele medievale valahe si in cele europene. Cert este faptul ca urmare a mortii voievodului Litovoi, Tara Romaneasca devenise teritoriu vasal al Regatului Maghiar, iar situatia romanilor din Transilvania era similara cu cea din Muntenia, fiind supusi aceleiasi Coroane.

Cvasicunoscuta este dorinta multor istorici de a dovedi vechimea dinastiei basarabilor inca din anul 1241, mai cu seama in persoana lui Bezeranban, pe care multi il asociaza cu voievodul Litovoi. Una dintre cele mai vehiculate teorii in acest sens este cea a lui Neagu Djuvara, prin care s-a incercat a se demonstra ca Basarab I Intemeietorul este fiul lui Thocomerius, marele conducator de origine cumana. Din nefericire, in documentele de epoca, elementul autohton nu a fost mentionat, motiv pentru care cea mai credibila ipoteza a fost cea a intemeierii statelor medievale romanesti de catre voievozi ardeleni. Cei dintai care au incercat corectarea acestei informatii sunt cronicarii care au scris ”Letopisetul Cantacuzinesc” din secolul al XVII- lea.

Fiind preocupat de identitatea lui Negru Voda, Bogdan Petriceicu Hasdeu a afirmat ca acesta a descalecat din Oltenia sau „Vechiul Banat al Basarabilor”, plecand sa cucereasca Tara Fagarasului, in timp ce savantul Nicolae Iorga a emis o teorie prin care, practic, l-a eliminat pe Negru Voda din istoria Tarii Romanesti, demonstrand ca acest personaj nu are nimic in comun cu personalitatea istorica a lui Radu-Voda, care a domnit in a doua jumatate a veacului al XIV- lea si din perioada caruia nu a ramas niciun document.

Demn de remarcat in aceasta carte este si aducerea in discutie a cronicii unor evenimente din vremea lui Mircea cel Batran, precum Ordinul Cavalerilor Basarabi, care atesta trecerea prin secole a acelor ordine initiatico-cavaleresti secrete, cu obarsia in spatiul carpato-danubiano-pontic, apeland la citate din lucrarea cu acelasi titlu, semnata de catre istoricii Petre Buneci, Bogdan Galculescu, Stefan Dumitrache si Cristian Mosneanu.
Mergand pe firul evenimentelor istorice, argumentate si prin intermediul unor imagini reprezentative, autorii incearca sa dovedeasca adevarul, vigoarea si semnificatia unei epoci caracterizate prin infaptuirea unor acte regasite pe un plan complex al experientei poporului roman prin cristalizarea acelor trasaturi esentiale ale unei personalitati istorice, ca parte integranta a permanentei romanismului.

Caracterul stiintific al tezei distinsilor autori ai prezentului volum, rezulta si din compararea multor pasaje cu concluziile evidentiate de istoriografia romaneasca; o analiza aprofundata si temeinic documentata asupra domniei lui Radu Negru Voda, precum si legatura dintre Ordinul Templier si intemeierea Tarii Romanesti.

Sunt deplin convins de faptul ca prin studiul de fata autorii contribuie la rectificarea imaginii sau personalitatii controversatului Radu Negru Voda, tocmai prin elaborarea metodica a informatiilor si sistematizarea acestora, fara a fragmenta reprezentativitatea unor materiale de intindere, dar cu relevanta in ceea ce priveste elucidarea adevarului istoric.

Felicitand autorii pentru aceasta exceptionala si antrenanta lucrare, inchei prin celebra afirmatie a lui Nicolae Iorga: „Istoria este una din marile metode pe care le poate intrebuinta spiritul uman pentru a ajunge la adevar”.

Robert George Mitrache
Redactor sef la Revista „Glasul iubirii”, Curtea de Arges